Lăsatul Secului de ouă și  brânză

Lăsatul Secului pentru Postul Sfintelor Paști, cunoscut și sub denumirea de Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, marchează ultima zi în care creștinii ortodocși pot consuma produse lactate și ouă înainte de începerea Postului Mare, perioada de pregătire spirituală pentru sărbătoarea Paștelui. Această sărbătoare, situată la granița dintre iarnă și primăvară, îmbină tradiții creștine și obiceiuri populare străvechi, reflectând atât aspecte religioase, cât și elemente ale culturii tradiționale românești .

 Unul dintre cele mai pitorești obiceiuri asociate cu Lăsatul Secului de brânză este aprinderea focurilor ritualice ( bobotăile) pe străzi și ulițe, practică menită să alunge spiritele rele și să purifice comunitatea înainte de intrarea în post. În multe sate din sudul și sud-estul României, tinerii și copiii aprind focuri mari în fața gospodăriilor, folosind materiale precum lemne sau cauciucuri vechi, și rostesc formule tradiționale ( strigături), cum ar fi: „Mă roagă, mă roagă  – Cine te roagă? Gheorghe mă roagă, Să-I fac leagăn de cucută, Să-l arunc la Ionica pe burtă” ,, Mă roagă şi iar mă roagă! – Cine mi te roagă?- Flăcăul moş Ilie, Să-i căutăm de cununie! Şi pe cinʼ să-i dăm? Pă Lixandra lui Axinte/ Că tot n-are nici-un dinte!” . Femeile din comunitate aduc participanților gogoși, colăcei și ouă fierte, crezând că astfel vor avea parte de prosperitate și belșug în anul ce urmează .

Focul, în acest context, simbolizează purificarea și renașterea, marcând tranziția de la primăvară și pregătirea comunității spirituale pentru perioada de post. Aceste practici au rădăcini adânci în tradițiile precreștine, fiind ulterior integrate în ritualurile creștine legate de Lăsatul Secului .

Pe lângă aprinderea focurilor, Lăsatul Secului de brânză este asociat și cu alte obiceiuri menite să asigure armonia și prosperitatea în comunitate. În Muntenia, de exemplu, se prepară plăcinte cu brânză dulce și stafide, care sunt oferite soacrelor pentru a menține relații armonioase în timpul postului. De asemenea, se obișnuiește ca în această zi să se ofere copiilor nevoiași șapte sticle de lapte, simbolizând cele șapte săptămâni ale postului .

Un alt aspect important al acestei sărbători este momentul iertăciunilor. Întrucât postul identifică atât trupul, cât și sufletul, acum este vremea iertăciunilor.

Vecinii, rudele și cunoscuții se vizitează și cer iertare unii de la alții, pentru a intra curați în post. Această  zi este numită și Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, semnificând retrăirea simbolică a momentului pierderii Raiului, pe care credincioșii îl pot recâștiga, tot simbolic, prin post și pocăință . 

Astfel, Lăsatul Secului de brânză găzduiește o îmbinare armonioasă între tradițiile populare și cele religioase, oferind comunităților prilejului de a se purifica, de a întări legăturile sociale și de a se pregăti spiritual pentru perioada de post ce precede sărbătoarea Paștelui .