Dunărea secată, promisiuni uscate: transportul de cereale blocat, Portul Turistic impracticabil
Astăzi , 16 martie 2025, cota Dunării la Corabia este de 19 cm, conform Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) . Această valoare indică un nivel foarte scăzut al fluviului în această zonă . În locul apei navigabile, au apărut insulițe de nisip, iar barjele de cereale au mari probleme în a ajunge la silozuri. Nivelul alarmant al Dunării a transformat fluviul într-o capcană pentru transportul de cereale și o piedică majoră pentru afaceriștii care au silozuri în zonă și sunt obligați să transporte cerealele cu tirurile sau pe calea ferată, ceea ce implică costuri financiare mult mai mari. Situația nu este nouă. De ani de zile, fermierii și transportatorii sunt nevoiți să se confrunte cu aceleași probleme: niveluri critice ale Dunării și lipsa intervențiilor autorităților. De fiecare dată, guvernanții au promis că fluviul va fi dragat pentru a asigura navigabilitatea, însă realitatea din teren arată un abandon total.
Portul turistic Corabia – un proiect eșuat
O altă victimă a nepăsării guvernamentale este portul turistic Corabia, care a ajuns impracticabil. Vasul Independența, achiziționat de Primăria Corabia nu poate ieși din port și deci nu poate face plimbări de agrement. Din port ies doar ambarcațiuni ușoare dar în curând nu vor mai putea ieși nici acestea.
„Nu mai poate acosta nicio ambarcațiune. Ce turism să mai faci când portul e plin de nisip și malul e inaccesibil?”, se plânge un localnic. „Am avut speranțe că Dunărea ne va aduce dezvoltare, dar în realitate vedem doar promisiuni goale și nepăsare.” Portul turistic a fost creat pentru dezvoltarea turismului în zona Corabia dar Dunărea colmatată și nedragată face ca portul să fie impracticabil.
De ce nu se dragează Dunărea?
De-a lungul anilor, autoritățile guvernamentale au promis în repetate rânduri efectuarea de lucrări de dragare a Dunării pentru a asigura navigabilitatea pe tot anul. Cu toate acestea, promisiunile nu s-au materializat, lăsând comunitatea locală să se confrunte cu aceleași probleme în fiecare sezon . Lipsa intervențiilor necesare reflectă o neglijență instituțională care afectează direct economia regională și bunăstarea locuitorilor .
Întrebarea de pe buzele tuturor este simplă: de ce nu se fac lucrările necesare? Fonduri există, planuri s-au făcut, dar, ca în multe alte proiecte din România, implementarea lipsește. Autoritățile se ascund în spatele birocraticelor „studii de fezabilitate” și „proceduri europene”, în timp ce Dunărea continuă să sece, iar economia locală suferă. Ba că APDF – ul e de vină, ba că AFDJ-ul trebuie să dragheze, se transferă problema de la unii la alții. La fața locului au fost prezenți miniștrii, secretari de stat, au tot promis și nu s-a realizat nimic.
În timp ce alte țări riverane ale Dunării au investit constant în întreținerea șenalului navigabil, România a rămas în urmă. În fiecare an, istoria se repetă: scăderea nivelului apei blochează transportul, promisiunile guvernamentale curg la fel de ușor ca apa Dunării – dar fără niciun rezultat concret.
Concluzie: Dunărea moare, iar autoritățile o privesc impasibile
Cota Dunării la Corabia este acum la un nivel critic, iar efectele se resimt nu doar asupra transportului de cereale, ci și asupra vieții locuitorilor. Lipsa intervențiilor guvernamentale a transformat fluviul într-un obstacol economic în loc să fie o resursă vitală.
Fără investiții urgente în dragarea și întreținerea albiei, Dunărea va continua să fie un simbol al promisiunilor deșarte și al nepăsării autorităților. Întrebarea nu mai este dacă acest lucru afectează economia locală – ci cât timp mai poate fi ignorată această problemă când va veni un dezastru național.
